Relațiile de lungă durată nu se destramă întotdeauna pentru că dispare iubirea. Uneori, cei doi parteneri încetează să se mai vadă cu adevărat, nu mai spun clar ce au nevoie sau ajung să creadă că celălalt ar trebui să le ghicească dorințele. Două exerciții simple, inspirate din cercetările despre relații, încearcă să atace exact aceste probleme. Primul îi obligă pe parteneri să-și privească propriile calități, dar și defectele care îi fac dificil de suportat în viața de zi cu zi. Al doilea le cere să spună direct ce își doresc unul de la celălalt. Cercetările sugerează că acceptarea propriilor imperfecțiuni, modestia și sentimentul că partenerul îți înțelege nevoile sunt asociate cu mai multă acceptare, intimitate și satisfacție în cuplu.
Relațiile de lungă durată nu eșuează neapărat din lipsă de iubire. Ele pot începe să se destrame atunci când două persoane nu se mai văd cu adevărat, nu mai spun ce au nevoie sau se întâmplă ambele lucruri simultan.
Două exerciții prezentate de Gina Vild, fost decan asociat și director de comunicare la Harvard Medical School, într-un articol publicat în Psychology Today, încearcă să rezolve exact aceste probleme. Primul este inspirat din cartea How to Stop Looking for Someone Perfect and Find Love, scrisă de psihologul Judith Sills.
Prima întrebare: ce te face un partener bun și ce te face greu de suportat?
Exercițiul este simplu, cel puțin în teorie. Fiecare partener trebuie să lucreze separat și să scrie zece lucruri care îl fac atrăgător sau valoros ca partener de viață. Apoi vine partea mai incomodă: trebuie să scrie alte zece lucruri care îl fac dificil de suportat într-o relație.
Tocmai această a doua parte este cea mai interesantă. Exercițiul îi determină pe oameni să facă ceva ce multe cupluri evită: în loc să îndrepte lupa spre defectele celuilalt, să o întoarcă spre ei înșiși.
Cu alte cuvinte, înainte să întocmești lista lucrurilor pe care partenerul le face greșit, trebuie să te întrebi cât de ușor este, de fapt, să trăiești cu tine.
Ce se întâmplă când începem să ne recunoaștem propriile defecte
O cercetare publicată în Personality and Social Psychology Bulletin a constatat că persoanele care își recunosc propriile imperfecțiuni tind să fie mai tolerante față de imperfecțiunile partenerului. Conceptul psihologic implicat este cel de autocompasiune, iar aceasta poate fi asociată cu mai multă generozitate în cadrul relației. Și modestia pare să conteze mai mult decât s-ar putea crede.
Un studiu publicat în The Journal of Positive Psychology a arătat că potențialii parteneri percepuți ca fiind modești au fost considerați mai atrăgători decât cei percepuți ca aroganți.
În relațiile deja formate, perceperea partenerului ca fiind o persoană modestă a fost asociată și cu o disponibilitate mai mare de a-l ierta.
A doua întrebare: ce vrei, concret, de la partenerul tău?
Al doilea exercițiu schimbă complet perspectiva. De această dată, fiecare persoană trebuie să scrie zece lucruri pe care și le dorește de la partener. Gina Vild povestește că și-a completat imediat lista, alcătuind o adevărată colecție de dorințe emoționale.
Soțul ei a avut nevoie de mult mai mult timp. Și nici măcar nu a ajuns la zece. S-a oprit la două lucruri: să mai hrănească și ea câinele din când în când și să stingă luminile.
Diferența dintre cele două liste a fost, cel puțin, revelatoare. Exercițiul arată cât de diferite pot fi nevoile și așteptările a două persoane care trăiesc în aceeași relație și cât de ușor este ca fiecare să presupună că celălalt știe deja ce își dorește.
Partenerul nu are cum să-ți citească gândurile
:quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.cancan.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F09%2Fdoua-intrebari-care-pot-salva-un-cuplu-de-la-raceala-a-doua-s-ar-putea-sa-doara-putin.jpg)
Aceste întrebări ar putea salva un cuplu de la răceală. Sursa foto: Shutterstock
Ceea ce construiește, de fapt, acest exercițiu este ceea ce cercetătorii în domeniul relațiilor numesc „perceived partner responsiveness”, adică sentimentul că partenerul îți înțelege nevoile și îi pasă suficient de mult încât să răspundă la ele.
Cercetările au asociat în mod constant această percepție cu intimitatea, satisfacția în relație și chiar cu manifestările fizice de afecțiune dintre parteneri.
Există însă o condiție evidentă: partenerul trebuie să știe care sunt acele nevoi. Dacă nu i-ai spus niciodată ce îți dorești, este dificil să-i reproșezi că nu îți oferă acel lucru.
Cele două exerciții atacă aceeași problemă din direcții opuse
Cele două liste funcționează diferit, dar încearcă să rezolve două fețe ale aceleiași probleme.
Prima reduce tendința de a considera că vina pentru tot ceea ce merge prost îi aparține exclusiv celuilalt. Atunci când îți recunoști propriile defecte, poate deveni mai dificil să reacționezi defensiv atunci când apar probleme în relație.
A doua listă atacă presupunerea că nevoile noastre sunt fie atât de evidente încât partenerul ar trebui să le ghicească, fie atât de mari încât nu avem curajul să le cerem.
Pentru aceste două exerciții nu este nevoie de ceva complicat. Ai nevoie de un pix, o foaie și suficientă toleranță pentru disconfortul produs de câteva răspunsuri sincere. Nu este nevoie de un retreat pentru cupluri și nici de un caiet de exerciții de 40 de dolari.
Problema începe când amândoi așteaptă ca celălalt să ghicească
Partenerul tău nu îți va putea citi niciodată gândurile, așa că este nerealist să te aștepți ca el să „se prindă” pur și simplu de ceea ce ai nevoie.
Uneori, problema nu este că partenerului nu îi pasă și nici că relația nu mai funcționează. Problema poate fi mult mai simplă: niciunul dintre cei doi nu a vrut să fie primul care spune clar ce îl deranjează și ce își dorește de la celălalt.