Carrie Zirbes, o mamă în vârstă de 40 de ani din Minnesota, credea că știe foarte bine ce o așteaptă atunci când a mers la prima ecografie a celei de-a patra sarcini, însă ceea ce medicii au descoperit avea să transforme următoarele luni și apoi primul an de viață al copiilor într-o luptă continuă. Femeia era însărcinată cu gemene mono-mono, un tip extrem de rar de sarcină, în care bebelușii împart același sac amniotic și aceeași placentă. Au urmat complicații grave, o intervenție riscantă, 37 de zile de spitalizare înainte de naștere, venirea prematură pe lume a micuțelor Phoebe și Fiona și alte două luni petrecute la terapie intensivă neonatală. La un an distanță, mama lor le numește simplu „miracole” și spune că, din punct de vedere statistic, fetițele sale nu ar fi trebuit să fie aici.
A aflat la prima ecografie că aștepta gemene mono-mono
Carrie Zirbes a mers la prima consultație din timpul celei de-a patra sarcini convinsă că știe deja la ce să se aștepte. Numai că imaginea de pe ecran i-a nedumerit atât pe ea, cât și pe moașa care o consulta, astfel că femeia a fost trimisă la o clinică de imagistică pentru investigații suplimentare.
Ecografia efectuată acolo a arătat că Zirbes și partenerul său, Tyler Peterson, în vârstă de 43 de ani, așteptau gemene mono-mono, adică doi bebeluși care împart același sac amniotic și aceeași placentă.
„Am fost complet șocați. La momentul respectiv nu știam ce înseamnă cu adevărat diagnosticul mono-mono”, a povestit Carrie pentru PEOPLE.
Acest tip de sarcină apare în aproximativ una din 10.000 de sarcini și poate fi asociat cu numeroase complicații care pun în pericol viața copiilor. Pe măsură ce Carrie a început să citească despre problemele care puteau apărea, informațiile descoperite au devenit, după cum mărturisește chiar ea, „înspăimântătoare”.
Medicii au descoperit că una dintre fetițe avea și o problemă la inimă
În săptămânile următoare, Carrie a trecut prin numeroase consultații și ecografii pentru ca medicii să poată urmări permanent starea celor doi bebeluși. Destul de devreme, specialiștii au observat că Bebelușul A avea o malformație cardiacă numită arc aortic drept, care putea provoca ulterior alte probleme.
Pentru mamă, vestea a însemnat încă o sursă de teamă adăugată unei liste deja lungi de posibile complicații.
„Ne țineam respirația la fiecare consultație, așteptând să vedem bătăile inimilor bebelușilor noștri și să aflăm că încă erau în viață. A trebuit să mănânc foarte multe proteine pentru a ajuta bebelușii să crească, dar, în rest, totul era destul de normal”, și-a amintit Zirbes.
O nouă complicație a pus viețile gemenelor în pericol
În timpul celui de-al doilea trimestru, Carrie a început să aibă simptome tot mai greu de ignorat. Femeia își amintește că suferea de un sindrom al picioarelor neliniștite foarte intens și de dureri insuportabile în partea superioară a coastelor. Inițial a crezut că acestea erau manifestări normale pentru o sarcină gemelară, însă a decis să meargă la spital pentru a se asigura că totul era în regulă.
A petrecut câteva zile în secția de îngrijire antepartum, după care a fost transferată la un alt spital. Acolo, medicii le-au spus părinților că gemenele dezvoltaseră sindromul transfuzor-transfuzat, o complicație rară în care sângele circulă inegal între gemenii care împart aceeași placentă.
Carrie spune că ea și partenerul său erau deja „complet epuizați” atunci când au fost obligați să ia ceea ce descrie drept o decizie „înspăimântătoare” pentru viitorul copiilor lor.
Medicii le-au prezentat trei variante, toate cu riscuri, iar cuplul a decis în cele din urmă să accepte o ablație placentară, intervenție prin care vasele de sânge care făceau legătura între cele două fetițe urmau să fie separate.
„Nu ai cum să știi dacă ai luat decizia greșită până când este prea târziu”
Momentul în care a intrat pentru procedură i-a rămas profund întipărit în memorie.
„În timp ce intram [pentru procedură], totul arăta și se simțea ca într-un film. Nu ai cum să știi, până când este prea târziu, că ai luat decizia greșită. Plângeam foarte mult pentru că era pur și simplu o situație îngrozitoare pentru mine și pentru bebelușii mei”, a povestit ea.
În ciuda riscurilor ridicate ale intervenției, Carrie și gemenele sale au trecut cu bine peste procedură.
„A fost un miracol absolut!”, spune femeia, care le este recunoscătoare cadrelor medicale pentru ajutorul acordat ei și celor două fiice.
Phoebe și Fiona s-au născut prematur, la numai 30 de săptămâni
La 25 de săptămâni de sarcină, Carrie a fost internată în spital, unde avea să rămână timp de 37 de zile. Fiicele sale, Phoebe și Fiona, s-au născut prematur, la 30 de săptămâni de sarcină.
Imediat după naștere, mama a reușit să le vadă pentru scurt timp, înainte ca bebelușii să fie preluați de echipa de terapie intensivă neonatală. Phoebe cântărea doar 2,5 livre, aproximativ 1,13 kilograme, iar Fiona 3,5 livre, adică aproximativ 1,59 kilograme.
Ambele fetițe au fost introduse în incubatoare și au avut nevoie de suport respirator, rămânând în secția de terapie intensivă neonatală până când au reușit să respire singure.
După primele zile petrecute alături de copii în secția de terapie intensivă, Carrie spune că tristețea a început să o copleșească.
„Atunci tristețea s-a instalat cu adevărat”, povestește mama, mărturisind că ajunsese să plângă aproape peste tot.
Două luni la terapie intensivă neonatală
Gemenele au petrecut două luni în secția de terapie intensivă neonatală. Phoebe a fost prima care a putut pleca acasă, la jumătatea lunii august, însă Fiona a trebuit să mai rămână câteva săptămâni în spital.
Pentru Carrie, faptul că trebuia să plece de acolo fără unul dintre copii a fost „sfâșietor”. În cele din urmă, mama, care mai are trei copii, Hooray, în vârstă de 3 ani, Prince, de 7 ani, și Holden, de 10 ani, a reușit să o aducă și pe Fiona acasă.
„Când, în sfârșit, am reușit să avem ambii bebeluși acasă, viața pur și simplu a continuat. Trebuia să mergem înainte. Venise momentul ca cei mari să înceapă școala, iar viața nu se oprește. Bebelușii au fost obișnuiți cu un program de somn și s-au descurcat extraordinar. Eu am învățat cum să fac fiecare lucru de două ori. Aveam toate lucrurile necesare pentru gemeni ca să ne ajute în această tranziție”, a povestit Carrie.
Fiona a ajuns din nou la spital
La numai o lună după ce familia de șapte membri reușise să fie, în sfârșit, împreună acasă, a venit o altă lovitură. Carrie și partenerul ei au observat că Fiona nu mai mânca la fel de mult, iar problema a declanșat ceea ce mama descrie drept un șir aparent nesfârșit de vizite la spital.
Nou-născuta a trebuit să fie internată din nou și hrănită printr-un tub, iar ulterior a ajuns în repetate rânduri la serviciile de urgență pentru ca acesta să fie repoziționat.
Fetița a avut nevoie și de o intervenție chirurgicală la nivelul inelului vascular, pentru a elimina o compresie care îi afecta alimentația. Operația a fost un succes, iar după două zile Fiona a putut pleca din spital. Ulterior, a purtat și o cască specială pentru corectarea unei zone aplatizate a capului, iar ultima etapă a recuperării a fost încheierea terapiei fizice.
„Este un asemenea miracol!”
Privind acum la tot ceea ce a îndurat fiica sa într-o perioadă atât de scurtă, Carrie cu greu poate compara experiențele copilului cu o copilărie obișnuită.
„Este un asemenea miracol! Numărul de înțepături și proceduri prin care au trecut fetele acestea este mai mare decât cel prin care trec unii oameni într-o viață întreagă”, spune mama.
Primul an a fost trăit în „modul supraviețuire”
După un an pe care îl descrie ca fiind trăit în „modul supraviețuire”, prima aniversare a gemenelor a avut pentru familie o semnificație cu totul aparte. Nu a fost doar o petrecere pentru împlinirea vârstei de un an, ci și momentul în care părinții și ceilalți membri ai familiei au putut privi în urmă la toate încercările prin care trecuseră.
„Este dificil să scapi de sentimentul permanent de «Cu ce amenințare teribilă ne confruntăm astăzi?». Prima lor aniversare a fost o asemenea zi de sărbătoare și reflecție, încât cu toții a trebuit să ne oprim pentru un moment”, a explicat Carrie.
„Bebelușii mei sunt miracole”
Astăzi, Phoebe și Fiona au depășit obstacolele care le-au marcat începutul vieții, iar mama lor spune că evoluția fetițelor este extraordinară.
„Bebelușii sunt absolut extraordinari. Sunt miracole. Fetițele acestea pot să meargă, pot să vorbească și sunt atât de inteligente. Sunt încă atât de micuțe, încât este destul de amuzant să vezi o făptură atât de mică plimbându-se de colo-colo”, spune Carrie.
După sarcina extrem de rară, sindromul transfuzor-transfuzat, intervenția riscantă din timpul sarcinii, nașterea prematură, lunile de terapie intensivă și problemele medicale care au continuat după externare, mama este convinsă că Phoebe și Fiona trebuiau să supraviețuiască.
„Bebelușii mei sunt meniți să fie aici. Datorez totul comunității mele, familiei și prietenilor. Bebelușii mei sunt miracole, pentru că, din punct de vedere statistic, nu ar trebui să fie aici”, a încheiat Carrie Zirbes.