Născut și copilarind în Liban, fix în timpul Războiului Civil, cunoscutul jurnalist Christian Sabbagh își amintește că, pentru el, starea de război era una normală. Mergea la subsol când exploziile se apropiau de casa părintească și mărturisește că „aceea era normalitatea mea”. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Christian Sabbagh recunoaște că urmările războiului pe care l-a trăit de mic l-au determinat, în timp, să se obișnuiască cu frica, cu adrenalina și cu panica, iar până să devină corespondent de război a fost doar un pas. Celebrul jurnalist ne spune că, pe front, te duci fix în cunoștință de cauză și nu te obligă nimeni să faci asta.
Christian Sabbagh dezvăluie detalii din relația lui cu Iulia, cu care a împlinit 9 ani de căsătorie. Cu umor își amintește că „mi-a plăcut pentru că nici nu știa cine sunt”. Abia divorțase, ținea prima pagină a ziarelor, dar Iulia habar nu avea cine e. Christian Sabbagh rememorează și cel mai dificil moment din relația lor, atunci când Iulia a aflat diagnosticul lui Geo (n.r. tulburare din spectrul autist) și, o perioadă, n-a putut să-i spună acest lucru.
Prima decizie:„Trebuia să renunț la cetățenia libaneză, dar am refuzat lucrul ăsta”
CANCAN.RO: Mama româncă și tata libanez. Cum e sufletul tău, spre ce înclină mai mult?
Christian Sabbagh: Când te naști cu două mame, amândouă sunt la fel de frumoase, bogate, inteligente. Sigur, din păcate, una e mai sărmană decât alta, mă refer la Liban. Războiul a sărăcit-o, e tristă, dar nu pot să înclin spre una mai mult decât cealaltă, pentru că așa e când te naști cu două mame. Mi-e greu să aleg una. Asta a fost și motivul, de exemplu, pentru care, după liceu, când am dorit să dau la Academia de Poliție, un impediment a fost că aveam dublă cetățenie. Trebuia să renunț la cetățenia libaneză, dar am refuzat lucrul ăsta.
CANCAN.RO: Ți-ai petrecut copilăria în România și în Liban, acolo unde era deja Război Civil. Cum ai simțit acest lucru? Ți-a fost teamă, te-ai obișnuit, de mic, cu răul?
Christian Sabbagh: Când eram mic, nu realizam gravitatea situației. De multe ori ieșeam la balcon și mă uitam cum cădeau proiectilele în zone mai îndepărtate. Nu conștientizam riscul. Mergeam cu părinții la subsol când exploziile se apropiau de zona noastră. Aceea era normalitatea mea. Colegiul meu de preoți era în zona creștină. Stăteam până vineri după-amiază la colegiu și, când venea weekend-ul, trebuia să mă întorc acasă, în zona musulmană. Dar era o linie de demarcație care despărțea zona creștină de zona musulmană. Erau militari, lunetiști, care trăgeau în oricine. Pentru ei nu conta.
CANCAN.RO: Ai intrat la colegiul de preoți din Beirut. Ce te-a determinat să faci această alegere? Știu că ai renunțat și ai venit în România.
Christian Sabbagh:Nu a fost voința mea. În Liban erau două mari curente, școlile militare și școlile religioase. Evident că nu era cazul să mă dea la școală militară, pentru că eram singurul lor copil și își doreau să mă ferească de războaie, de tot ce e mai rău. Au ales colegiul de preoți pentru mine. Cei care proveneau din familii de militari își trimiteau copilul într-o școală militară.
Urmările războiului:„M-am obișnuit cu teama, cu frica, cu adrenalina, cu panica”
CANCAN.RO: Faptul că de mic ai trăit cu un război în fața ochilir te-a convins să devii jurnalist de investigații?
Christian Sabbagh: Cred că da. M-am obișnuit cu teama, cu frica, cu adrenalina, cu panica. Am trecut prin toate etapele de mic. Cred că spiritul de justițiar pe care l-am avut de la o vârstă fragedă m-a condus către această profesie. Iar nevoia de adrenalină m-a ajutat atunci când a fost nevoie.
CANCAN.RO: Ai trecut prin multe în acești 54 de ani. Dacă ar fi să-ți alegi un moment de fericire și liniște totală, care ai fi acela?
Christian Sabbagh: Nu sunt adeptul liniștii, am nevoie de acțiune. Sigur, pentru o zi, două, aș putea să aleg liniștea, dar nu mai mult. Cred că momentele de fericire și liniște sunt atunci când petrec câteva zile cu familia, cu cei mici, în natură.
CANCAN.RO: De 9 ani ești căsătorit cu Iulia. Îți mai aduci aminte ce ai simțit atunci când ai văzut-o prima dată?
Christian Sabbagh: De nouă ani sunt căsătorit, dar noi ne cunoaștem din 2014. Suntem împreună de 12 ani. Țin minte că mi-a plăcut pentru că nici nu știa cine sunt. Divorțasem, eram burlac, presa vuia că divorțasem iar ea habar nu avea cine sunt. Chiar îmi doream să găsesc o persoană care să nu știe cine sunt, să o iau de la zero. Am găsit-o pe Iulia și a fost dragoste la prima vedere. Mi-au plăcut naturalețea ei, bunătatea ei. Era și este foarte sinceră. M-a cucerit inocența ei.
Cel mai dificil moment: „A fost șocată la aflarea veștii, nu știa cum să îmi spună”
CANCAN.RO: Viața v-a încercat din greu. Cum ați reușit să rămâneți uniți, să vă iubiți, să luptați în continuare?
Christian Sabbagh: Cred că ne-am maturizat odată cu cei doi copii. Până să apară ei în viața noastră am avut, ca orice cuplu, perioada de cunoaștere, mici conflicte, gelozii, despărțiri și împăcări specifice începuturilor. Făceam naveta între Spania și București. Dar relația s-a așezat odată cu cei doi copii. Un moment dificil în relație a fost când a aflat Iulia diagnosticul lui Geo (n.r. tulburare din spectrul autist). A fost șocată la aflarea veștii și mi-a ținut ascuns o scurtă perioadă, pentru că nu știa cum să îmi spună. Cred că provocările astea prin care am trecut ne-au unit și mai mult.
CANCAN.RO: Ai 4 copii, Eduard, Yasmine, Anais și Christian Jr. Cum este tăticul Christian? Permisiv, mai sever, rapid impresionabil?
Christian Sabbagh :Sunt un părinte permisiv, nu sunt deloc sever. Tuturor le-am lăsat libertatea de a fi ei înșiși și de a face ce doresc. Am preluat de la tatăl meu o vorbă: „Pasărea trebuie să zboare cu propriile sale aripi”. Ca părinte intervii să îi ghidezi, să îi sprijini, să îi îndrumi, însă, în timp, le oferi libertatea deplină de a face ce își doresc în viața lor.
:quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.cancan.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2024%2F08%2FChristian-Sabbagh1-1.jpg)
Christian Sabbagh și poveștile sale de viață. Foto: Facebook
Christian Sabbagh vorbește despre alegeri: „De aceea ești corespondent de război, nu te obligă nimeni”
CANCAN.RO: Viața de corespondent de război este foarte grea. Ai supraviețuit unui atac cu rachete în Iugoslavia, ai salvat oameni în Libia și Liban. Cum simte un jurnalist frica?
Christian Sabbagh: Am fost aproape răpiți și eu și un cameraman, în Libia, într-o deplasare. În cazul meu nu a fost frică, ci o descătușare puternică de adrenalină. Știi clar că în zona aia în care mergi este posibil să cadă o bombă. Știi clar că este război, că au loc bombardamente. De aceea ești corespondent de război. Nu te obligă nimeni. Acolo te duci de bunăvoie, pentru că vrei, simți că ești capabil să îți păstrezi și rațiunea și că poți relata de acolo în condiții extreme. Nu este o chestie ușoară. Sunt soldați care au plecat în zone de conflict și au clacat, și-au dat seama că nu pot face față. Dar mie mi-a plăcut genul acesta de misiune. N-am simțit frică, teamă. Sigur, am fost destul de conștient, nu m-am aruncat cu capul înainte.
CANCAN.RO: Ai fost la granița dintre viață și moarte. Cum ai avut curajul să revii?
Christian Sabbagh: Nu știu. Poate așa am fost eu construit. Mi-a plăcut să fiu un istoric al clipei. Am înțeles mereu cât de importantă este munca unui jurnalist. Am relatat foarte multe clipe importante, plecând de la detronarea lui Gaddafi, a lui Saddam Hussein, războiul civil din Siria,mrăzboiul din Liban. Sunt foarte multe evenimente la care am fost martor…
CANCAN.RO: În 2024 ai suferit un AVC. Cum ți-ai reorganizat viața după? Ce ai adăugat, ce ai eliminat definitiv?
Christian Sabbagh:A fost o perioadă cumplită. Nu mai puteam vorbi, nu mai puteam merge, nu mai puteam scrie. A trebuit să o iau de la început. Am urmat foarte multe tratamente. Iulia m-a ajutat foarte mult și acasă, cu perfuzii, tratamente. Au fost șase luni groaznice, dar am avut noroc și mi-am revenit. Nu urmez niciun tratament acum, analizele arată foarte bine. Am revenit la viața normală. Singurul lucru diferit este că îmi plac foarte mult dulciurile, deși nici nu le băgam în seamă înainte de AVC. Acum, când văd o cofetărie, mă opresc, mă duc, iau prăjituri și le mănânc în mașină (râde, n.red.).
CANCAN.RO: Din 2010 ești la Kanal D. Au trecut 16 ani de atunci. Cum ai reușit să te menții într-o lume și într-un mediu în continuă schimbare?
Christian Sabbagh: Barometrul exact este dat de telespectator. Dacă telespectatorul te vrea pe sticlă, ești. Dacă nu te vrea, evident, se vede în cifrele de rating, de share. Aici pot să spun că n-a ținut de mine. Publicul te simte dacă ești fals, dacă ești real, dacă minți, dacă vrei să pari altcineva decât ești.
CANCAN.RO: Munca ta nu e ușoară, iar unii oameni nu înțeleg ce presupune. Cum reușești să nu iei în seamă prejudecățile și superficialitatea?
Christian Sabbagh: Eu nu pun la suflet și nu mă supăr, în general, pe oameni. Nu sunt un tip răutăcios, nu sunt răzbunător, nu sunt conflictual. Dacă cineva zice ceva despre mine nu mă deranjează. Păstrez energia pentru altceva mult mai important. Când eram tânăr, poate mă deranjau anumite lucruri. Dar acum am observat la mine o detașare sănătoasă. Cu timpul devii mai tolerant, mai înțelegător.
CANCAN.RO: Când nu ești la muncă, într-o zi normală cu soția și copiii, ce vă place să faceți?
Christian Sabbagh: Ne place să gătim, chiar dacă Iulia îmi spune că mai mult încurc (râde, n.red.). Ieșim să ne plimbăm, ne place să petrecem timp în natură, în liniște, la munte. Încercăm să stăm departe de tumultul orașului, de gălăgie. Simțim nevoia de liniște profundă.
CANCAN.RO: Cum ești azi, ce trebuie să știe oamenii despre ce te pasionează?
Christian Sabbagh: Am dat în mintea copiilor, ca să zic așa (râde, n.red.).Acum colecționez figurine la scară 1/6, inspirate din personaje din filme. E o pasiune în vogă în Occident și m-a prins și pe mine. De asemenea, am revenit la proiectul de suflet, „Shadow”. Am studiat mult și chiar am reușit să construiesc singur personajele. Mai am de implementat povestea, pe care o am deja scrisă.