Povestea psihologului care cultivă… afin siberian!

Daniel Moiș este exemplul de om care a încercat să ia mereu din viață ce este mai bun, astfel că nu s-a plafonat la prima sa specializare, ci a încercat diverse domenii.   Totuși, o vorbă românească spune că „Prima dragoste nu se uită niciodată”, așa că și Daniel, după ce a ajuns la stadiul de psiholog și antrenor de afaceri, și-a îndreptat din nou privirea spre primul domeniu pe care l-a studiat, pomicultura. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea lui mai puțin obșinuită. (VEZI ȘI: A LUCRAT LA CULES ÎN SPANIA, IAR ACUM… CÂŞTIGĂ MII DIN EURO DIN SCAIEŢI!)

Spre deosebire de alții, a avut curajul să iasă din standarde și să încerce noul, astfel că a pus pe plan secund livada și plantele clasice, precum căpșunii și a decis să testeze două specii noi de afini, foarte promițători.  

A început în joacă

„Am o grădină, unde, până nu de mult, munceam foarte puțin, câteva ore pe săptămână, sau, uneori, o dată la două săptămâni. Era plină de iarbă și buruieni, dar, cu toate acestea, în sezonul de recoltare mă întorceam acasă cu câteva găleți de căpșuni, zmeură și alte fructe. Asta îmi dădea o bucurie, că reușeam să am ceva al meu, care știu cum a crescut și cum l-am obținut. De anul trecut am decis să trec de la sistemul «produc pentru mine» la «produc ceva mai mult», și am descoperit afinul de cultură. Ca și înainte, tot de relaxare mă duc și acum la grădină, pentru că munca pe care o fac e foarte solicitantă psihic, doar că acum merg ceva mai des, de trei-patru ori pe săptămână”, povesteşte psihologul. (CITEȘTE ȘI: POVESTEA SECRETĂ A CELUI MAI CIUDAT COPAC DIN ROMÂNIA)

Relaxarea, transformată în afacere

Relaxarea lui s-a transformat în pasiune şi pasiunea are veleităţi de a se transforma în afacere cât de curând, asta după ce Daniel Moiş a descoperit afinul siberian și afinul canadian. Deocamdată soiul canadian este destul de puţin cunoscut în România, unde se cultivă doar afin comun de cultură.

„Nu pot spune că am descoperit planta, sunt o mulțime de informații despre ea pe internet, trebuie doar să cauți și să își dorești să afli lucruri noi. Pe mine m-a impresionat afinul siberian, care are calități net superioare față de cel de cultură pe care îl știm noi și care este plantat la scară largă în România, așa că m-am decis să import și eu. Speciile acestea, de afin siberian și afin canadian sunt aclimatizate pentru Siberia şi Canada, florile rezistă la -4 grade, frunzele apar şi la -17 grade. O astfel de plantă rezistă la orice, chiar eu am testat-o dacă rezistă la căldură, am plantat-o în mijlocul verii, și nu doar că s-a prins, dar chiar a crescut. Mai greu decât să o cultivi și să ai grijă de ea, este să intri în posesia ei, pentru că așa e legislația. (AFLĂ DE AICI: CE ASCUND TUNELURILE SECRETE DE SUB FOCŞANI)

Planta se produce în eprubetă, este o multiplicare «in vitro», planta crescută astfel este fără viruşi, fără boli, spun ei. Mugurele se creşte în eprubetă până are 10 cm, se pune într-un ghiveci, iar mai apoi se trimite în Europa într-un şerveţel umed, fără pământ. Plantele ajung în Olanda şi eu am de ales să o cumpăr la 10 centimetri şi o ţin în ghiveci un an sau doi până ajunge la 30 centimetri şi o pot pune în câmp, sau să o iau direct mare, crescută de ei ”, mai afirmă psihologul pomicultor.

Afini pe câmp, afini în livadă, afini în ghiveci

Daniel Moiş are în prezent 400 de afini în câmp, 200 în livadă, printre pomi, şi încă 250 în ghiveci, el recomandând această formă de plantare pentru cei care nu dispun de un sol prea bun, fiind nevoie doar de un ghiveci de 60 de litri, în care pomul poate creşte toată viaţa.

„Planta are un randament extraordinar de bun, din câte am citit, putând să producă chiar și șase kilograme de fructe când ajunge la maturitate, adică pe la cinci ani. Bineînțeles că produce și mai repede fructe, ale mele sunt al doilea an și au deja fructe, dar nu așa multe ca o plantă matură”, mai povesteşte Daniel Moiş. (NU RATA, AICI: UN BĂIMĂREAN CÂŞTIGĂ BANI DIN „ÎMPACHETAT” FUM!)

Prima producție o păstrează doar pentru el

Daniel Moiș se alătură astfel celorlalți zeci de cultivatori de afine, care au o cerere extrem de mare pentru acest fruct, el mergând aproape integral la export. Deocamdată Daniel Moiș nu se gândește la desfacere, ci la beneficiile pe care plantele le au, fiind propriul cobai în efectele fructelor asupra organismului, servite în diferite forme și diferite doze.

„Când le-am luat nu am avut ca principal lucru în cap să fac o afacere cu ele, ci să îmi ofer mie și familiei o sursă naturală de nutrienți, de vitamine de sănătate, inspirat fiind și de ceea ce se spune despre aceste fructe în diverse culturi, cum ar fi japonezii, care le spun fructe ale longevității. Marele avantaj al afinelor este că ele nu se strică, ci se stafidesc, deci nu există prea multă pierdere la ele. Deocamdată, prima producţie o voi păstra pentru mine, consumată proaspătă, congelată sau transformată în gem sau sirop”, spune psihologul.

Secretul afinelor: gunoi de porumbel și de… râmă

Daniel Moiş are deja discutate câteva posibile contracte pentru anii viitori, când producţia lui de afine se va cântări, probabil, în tone, având atât opţiunea exportului, cât şi pe cea a procesării sub formă de suc sau de gem, în fabricile din România. (CITEȘTE ȘI: A FĂCUT 1 MILION € DINTR-O AFACERE PORNITĂ ÎN GARAJ)

Psihologul cultivator mai are încăpățânarea de a-și trata plantele doar cu soluții naturale preparate de el, fără compuși chimici artificiali care să ajute planta să crească sau să fie mai roditoare, pentru că de dăunători nu se vorbește în cazul ei. Soluțiile sale sunt secrete, Daniel Moiș afirmând doar că se folosește de elemente comune precum miere și drojdie sau de unele mai puțin formale, precum gunoiul de porumbel și cel de… râmă.