Eugen Cristea, primul interviu de la moartea Cristinei Deleanu: „Am rugat-o să mă ierte pentru toate necazurile pe care i le-am produs”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

După un an și 4 luni fără doamna Cristina Deleanu, soția care i-a fost alături timp de 40 de ani, marele actor Eugen Cristea mărturisește că doar prin „autosugestie și printr-un fel de împăcare cu destinul” a reușit să meargă mai departe. După atât de mult timp, marele actor o visează în continuare, aproape în fiecare seară pe soția lui și, în exlcusivitate pentru CANCAN.RO, ne povestește ce experiență a trăit în noaptea de după incinererea ei. Eugen Cristea își amintește penultima zi de viață a jumătății sale și ne explică cum au funcționat ei doi timp de 40 de ani de relație.

Celebrul actor Eugen Cristea recunoaște, cu umor, că a învățat să gătească. Chiar dacă îi ia 6 ore să facă o supă, rezultatul este impecabil.  Cu ceva timp în urmă a decis să se retragă din lumea artistică, dar colegii și publicul l-au determinat să se răzgândească. Marele actor își amintește cum i s-a făcut rău, fizic, de emoții atunci când a dat prima replică, pe scenă, unui gigant al teatrului românesc.De asemenea aflăm că unul din marile regrete ale lui Eugen Cristea este că nu a avut mai mult tupeu și că „nu am făcut niciun compromis în carieră și din cauza asta am pierdut”.

Vezi galeria foto
10 poze

CANCAN.RO: De un an și trei luni fără doamna Cristina Deleanu, Maestra scenei românești. Cum ați reușit să mergeți mai departe după ziua de 15 mai 2025?

Eugen Cristea: Ca să fiu sincer destul de greu, dar reușesc să trec, în primul rând prin autosugestie și printr-un fel de împăcare cu destinul. Atât a fost să fie, asta a fost. Singurul lucru  care mă bucură este că Doamna a avut o viață destul de lungă și foarte frumoasă, iar pentru asta sunt mândru și mulțumit interior.

Eugen Cristea a trăit o experiență paranormală: „Am avut senzația, fără a mă considera nebun, că am simțit ca și cum s-ar fi materializat”

CANCAN.RO: Se mai întâmplă să vorbiți cu ea, să-i mai cereți sfatul când aveți de luat o decizie importantă?

Eugen Cristea: Aici intrăm pe o pantă foarte interesantă pentru că eu o visez, fără niciun fel de exagerare, aproape în fiecare napte. Uneori chiar și după amiază când mă mai odihnesc câte o oră. Asta înseamnă că mă veghează, că este undeva deasupra mea sau în casă. Iar ce mi se pare și mai interesant este că visez, până în cele mai mici amănunte, scene din numeroasele călătorii pe care le-am făcut în jurul lumii. Visez exact cum eram îmbrăcăți, ce cumpăram, la ce restaurant mergeam.

În noaptea de după incinerare, pe la 12 așa, am simțit un fel de vânticel, ca un curent. Atunci am avut senzația, fără a mă considera nebun, că am simțit ca și cum s-ar fi materializat. A stat aplecată deasupra patului și i-am auzit cu claritate vocea care mi-a zis „Ai grijă de tine”. Lucru care mi se pare fabulos, aproposde zona paranormală, mai ales că amândoi eram preocupați de acest capitol al vieții și al morții.

Ca o scurtă paranteză, noi vorbeam despre asta și Domna m-a rugat, atunci când va veni momentul, să o incinerez. Eu nu am fost de acord, dar ea a insistat. Pe de altă parte vorbea cu mulții prieteni pe care îi avea atunci, dar care acum au mai dispărut și le spunea că-și dorește să moară înaintea mea, pentru că nu se va putea descurca singură. Nu avem ce să facem…unică certitudine a vieții este moartea.

CANCAN.RO: Ce au însemnat, pentru dumneavoastră, 40 de ani de căsătorie cu femeia de care v-ați îndrăgostit din prima clipă?

Eugen Cristea: Au fost niște ani de fericire, de dragoste și respect reciporc, mari împliniri profesionale și de un mare sprijin unul pentru celălalt. Având în vedere greul și uratul vieții noi ne-am propus, de la început, să formăm o ‘celulă’ în care să ne încadrăm. Un glob care să fie numai al nostru. Aveam o garsonieră de 39 de metri pătrați din care am creat un mic univers.

Am fost mari colecționari de toate prostioarele din lume: șervețele, pliculețe de zahăr, lingurițe. Ne-am unit bibliotecile când ne-am mutat împreună și deja nu mă mai descurc printre atâtea cărți (râde, n.red.). Noi am avut echilibru, respect reciproc și dragoste, unirea în aceeași pasiune pentru profesie.

Penultima zi a doamnei Cristina Deleanu:„Am rugat-o să mă ierte pentru toate necazurile pe care i le-am făcut”

CANCAN.RO: Există ceva ce ați mai fi vrut să-i spuneți doamnei Cristina Deleanu?

Eugen Cristea: Da. Eram la spital, în penultima ei zi. La un moment dat s-a ridicat la marginea patului, i-am pupat mâna și am rugat-o să mă ierte petru toate necazurile pe care i le-am făcut. Mi-a zis că o să mergem mai departe și a adormit. Seara, pe la 6, am plecat de a spital iar la ora 8 m-a sunat, perfect lucidă, și mi-a zis să nu uit să-i iau medicamentele a doua zi. Mi-a zis clar unde e rețeta, telefonul farmacistei, tot. Avea o tehnică a amănuntului care m-a uimit. La 7 dimineața am văzut că mă sunase un număr necunoscut și am știut că sunt de la Floreasca. Doamna încetase din viață fix la ora 12 noaptea.

CANCAN.RO: Cum arată, astăzi, o zi din viața marelui actor Eugen Cristea?

Eugen Cristea: Încerc să am zile cât mai diferite, mai diverse. Am renunțat să mă uit la nenorocirile de știri, niște făcături menite doar să ne sperie. Mă culc mai devreme, la 8 jumate mă trezesc și mă ocup de Motanschi, cadoul primit la 3 luni după moartea Doamnei. Îi fac curat, îi dau să mănânce și trec la treabă. Am pe tiktok o rubrică cu el și, ca fapt interesant, vine singur la cadru când vede telefonul (râde, n.red.).

Iau micul dejun, plimbări diverse, mai repet sau mă întâlnesc cu diverși. Interesant este faptul că am învățat să gătesc după ce a plecat Cristina. Acum știu să fac supă de linte, preferata noastră, supă cu rasol de vită…adevărat că mi-a luat 6 ore, dar mi-a ieșit. Unul din proiectele următoare este să învăț să fac o musaca, pentru că Doamna era expertă la așa ceva. Am stat ore în șir să spăl și să fac mâncare de urzici. Partea mai puțin plăcută e că mie, niciodată, nu mi-a plăcut să spăl vase. În 2 săptămâni am învățat iar în a 3-a săptămână mi-am luat și o mașină de spălat vase.

CANCAN.RO: Spuneați că vreți să va retrageți din lumea artistică. Ați făcut-o sau publicul v-a determinat să vă răzgândiți?

Eugen Cristea: Da, publicul și colegii m-am convis, mi-au spus că mai am încă putere și pot să merg mai departe. De curând am fost invitat la o tabăra de folk, organizată la Calafat. A fost primul an în care am fost solicitat și a fost excepțional. M-am simțit prețuit, ceea ce înseamnă foarte mult.

Mai am un proiect nou alături de Radu Gheorghe, la propunerea lui. Primul spectacol s-a numit „Moșii de primăvară”. Acum l-am avut pe cel cu „Moșii de vară” și suntem în pregătire cu „Moșii de toamnă” (râde, n.red.).

CANCAN.RO: Apropo de public, mai iubesc românii teatrul ca pe vremuri? Mai vin senini, îmbrăcăți frumos și dornici de o piesă bună?

Eugen Cristea:Da, vin. Eu am învățat ceva de la maestrul Radu Beligan, care mi-a fost un mare mentor: publicul este marele judecător, niciodată să nu spui că publicul e prost, înseamnă că tu ai jucat prost. Iar, în ani, mi-am dat seama că avea dreptate.

Vin oamenii îmbrăcăți frumos, filtrează ceea ce văd. Dacă nu le place atunci aleg fix ceea ce le place. Dar sălile sunt pline. 15 ani am avut o trupă de teatrul cu care băteam țara în lung și-n lat. Se bătea lumea pe bilete iar azi lumea încă ne iubește și ne respectă.

Prima experiență artistică alături de un Titan al teatrului: „Mi s-a făcut rău, fizic”

CANCAN.RO: Cum v-ați simțit prima dată când ați urcat pe scenă? Mai țineți minte o întâmplare haioasă, emoțiile de atunci?

Eugen Cristea: Prima mea experiență a fost la Radio, aveam 9 ani. Am colaborat cu ei până acum 5 ani. Îmi aduc aminte că eram copil și a venit un regizor, Constantin Dinischiotu, care a zis că pune o piesă la Teatrul Național, cu Birlic. Aveam 15 ani când i-am dat prima replică acestui uriaș actor. Stătea la un metru jumate de mine și mi s-a făcut rău, fizic, dar de bucurie. Pentru un adolescent, să stea în același autocar cu Birlic, Finteșteanu, Enescu era fabulos, ne uitam la ei că la niște zei. De fiecare dată când treceau pe lângă noi ne lipeam de pereți.

Iar debutul meu pe scenă a fost în ’76, când eram prezent aproape zilnic la Radio. Am intrat imediat, la Teatrul Național, în „Coana Chiriță”, unde am jucat alături de Dragă Olteanu Matei, care m-a îndrăgit foarte mult. Acolo am intrat și pe mâna lui Mihai Mălaimare, maestrul farselor. Care nu m-a ‘iertat’ din primul spectacol. Aveam o scenă în care trebuia să mănânc niște dulceață și să beau niște apă. Dulceața era plină de sare iar apa aproape fiartă (râde, n.red.). Iar altă dată trebuia să intru în scenă cărând o valiză, pe care, fără să știu, o umpluseră cu greutățile de la décor.

Eugen Cristea, un actor sincer: „Nu am făcut niciun compromis în carieră și din cauza asta am pierdut”

CANCAN.RO: Dacă ați avea șansă s-o luați de la început, profesional, ați face ceva altfel decât prima oară? Ați schimba ceva?

Eugen Cristea: Da, aș achimba ceva, doar că acum e foarte greu și o zic cu toată sinceritatea: mi-aș fi dorit să am mai mult tupeu. Mi-a lipsit toată viața. De fapt, trei lucruri aș schimba. În primul rând aș face mai mult film. Am făcut, dar multe coproducții, cu Van Damme de exemplu. M-aș ‘băga’ mai mult în filme. În al doilea rând, aș avea mai mult tupeu în teatru. Eu am fost modest, la locul meu, cinstit și în viața mea nu am refuzat un rol, oricât de mic ar fi fost. Nu am făcut niciun compromis în carieră și din cauza asta am pierdut.

Iar în al treilea rând m-aș implica mai mult în muzică. Folk, country, blues, că asta cânt eu. Sunt printre promotorii aceestor genuri în țara noastră. În’75, când jucam în „Medeea”, în urmă unui concurs am intrat în Cenaclul Flacăra. Am luat premiu pentru cea mai bună transpunere pe muzică a unei poezii românești. În juriu erau Adrian Păunescu, Dan Aldea, George Stanca. Am primit a două zi un telefon din partea lui Păunescu și am plecat în turneu. Într-o seară am făcut niște numere de pantomimă. M-a văzut ‘Boss’, că așa îi spuneam toți lui Păunescu și mi-a spus să fac aceste numere a doua seară, la spectacol. De acolo a pornit totul. Degeaba spun unii că nu am avut libertate de exprimare la Cenaclu. Mint, pentru că eu am cântat, ani de zile, piese în limba engleză.

CANCAN.RO: Anul trecut ați lansat o carte, „Jurnal…gen”. De la ce a pornit totul?

Eugen Cristea: Doamna și cu mine avem un fin, absolvent de arte plastice, căutător de documente și fotografii vechi. În anul 2004 am scos, cu ajutorul lui, cartea intitulată „Vânzătorul de zâmbete”. Am vândut destule exemplare, le-am mai dat și cadou. Înainte de asta, însă, mai scosesem o carte, „Cristina Deleanu, o flacăra a teatrului românesc” și „Maeștrii în careu”, unde aveam 80 de portrete ale colegilor cu care jucasem. Mă uit acum în urmă și realizez că aproape jumătate sunt morți.

Iar la „Jurnal…gen”, toată lumea a fost încântată de titlul. Eu am explicat: toți tinerii numai ‘gen’ zic, am vrut sa am un titlu de actualitate. În toamna asta mergem la Iași, la un târg de carte, pentru că vor să cumpere tot tirajul.

CANCAN.RO: Cum era Eugen Cristea la 18 ani și cum e azi, la 74? Ce ați pierdut și ce ați câștigat în toți anii ăștia?

Eugen Cristea: În prmul rând am pierdut părul (râde, n.red.). Aveam plete pe vremuri, negru și creț. Colegii de liceu îmi spuneau ‘Moți’ pentru că pe mijlocul frunții aveam un cârlionț. Cât despre chelia de acum, am avut două satisfacții: în Turcia un chelner mi-a spus că semăn cu Suleiman Magnificul și cum mulți ani înainte cineva mi-a spus că semăn cu Sean Connery.

Nu ratați: Eugen Cristea, actorul din „Feriți-vă de măgăruș” și „Inimă de țigan”, omagiu sfâșietor pentru Cristina Deleanu la un an de la moartea actriței

Semnul divin pe care Eugen Cristea l-a primit de la Cristina Deleanu: ”Într-o săptămână o visez măcar de 7-8 ori”