Am pătruns în castelul bântuit de ”Umbra dracului”!

Castelul „Teleki”, așa cum este cunoscut conacul de la Pribilești care a aparținut nobilului Teleki Geza, are o legendă impresionantă.  Din păcate, imobilul stă acum să se prăbușească, fiind într-o stare avansată de degradare. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă spune povestea lui uluitoare. (VEZI ȘI: CE ASCUND TUNELURILE SECRETE DE SUB FOCŞANI)

Clădirea, cu o suprafață de 1.400 de metri, a fost locuinţa de vară a nobilului maghiar Teleki Geza şi are o vechime de aproximativ 200 de ani. În componența proprietății mai intră o suprafață de teren de peste 6.000 de metri pătrați. 

Localnicii se fereau de „Umbra dracului”

Locuitorii satului Pribilești își amintesc poveștile bătrânilor în legătură cu „castelul”. Cu mulți ani în urmă, imobilul provoca fiori reci localnicilor, din mai multe motive. Unul era pădurea de stejari canadieni de lângă castel, pe care contele a plantat-o. (NU RATA, AICI: Povestea celui mai experimentat pilot militar din România)

Ireal din ce este făcut laptele vegetal din comerț, de fapt. Dragoș Pătraru:...

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Stejarul canadian avea calitatea de a creşte foarte repede, ceea ce sătenilor nu li s-a părut lucru curat. Deşi umbra pe care o făcea era foarte bună şi răcoroasă, localnicii se fereau de acea zonă, considerând-o „Umbra dracului”. 

„Nu li se părea lucru curat faptul că a crescut atât de repede. Ei știau că un stejar are nevoie de mulți ani să crească atât de mare”, povestește un localnic în vârstă.   

Speriați de curent și de animale împăiate

Un alt bătrân își amintește poveşti despre animalele împăiate, unele exotice, care erau păstrate într-o sală de la subsol şi care îi speriau pe copiii ce pândeau prin geam colecţia. Pentru copiii de atunci, acest lucru era chiar înspăimântător. (NU RATA, AICI: EL ESTE REGELE TIRURILOR! ARE CELE MAI FRUMOASE CAMIOANE DIN ROMÂNIA)

De asemenea, se mai spune că în anii ’20, clădirea avea generator de curent, ceea ce sătenilor li se părea iarăși „lucru necurat”.

Obsesiile contelui

Despre conte se mai ştie că petrecea foarte puţin timp pe an aici, cel mult două săptămâni. Poveştile bătrânilor amintesc de o obsesie a acestuia ca dimineaţa, când se trezea, să găsească nisipul din faţa intrării nivelat perfect, fără nicio urmă pe el. (CITEȘTE AICI: MINUNEA DE LEMN DIN MARAMUREȘ)

Groful de la Pribileşti, geograf și… prim-ministru

Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea și a fost folosit ca reşedinţă de vară de către nobilul Teleki Geza. În anul 1897 castelul a fost supraetajat şi modernizat în stil eclectic, iar până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas în administrarea contelui Teleki Pál (1879-1941), fiul lui Teleki Geza, şi a urmaşilor acestuia.

Teleki Pál, groful de la Pribileşti, a fost geograf, membru al Academiei ungare de ştiinţă. Ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei în perioadele 1920-1921 şi 1939-1941. (VEZI ȘI: POVESTEA FETIȚEI DE 2 ANI CARE A DEVENIT VEDETĂ PRINTRE PĂPUȘILE-GIGANT)

Clădirea a ajuns sediu CAP și cinema

În 1949, imobilul a fost naționalizat. În timpul comuniștilor, clădirea a fost folosită în diverse scopuri, fiind chiar și sediu de CAP, sală de cinema, ori depozit de cereale. Despre familia Teleki se ştie doar că a fugit în străinătate, iar după această dată nu s-a mai aflat nimic despre membrii acesteia.

Teleki a fost o familie de nobili maghiari din Transilvania, originară din satul Teleac (de unde îi provine și numele), comuna Gornești, județul Mureș. (VEZI AICI: A învăţat meserie de la un sticlar surdo-mut)

Istoria zbuciumată a castelului

După revoluție, castelul nu a fost niciodată revendicat de urmașii proprietarilor, astfel că a intrat în proprietatea privată a comunei Satulung, de care aparține satul Pribilești. Asta s-a întâmplat abia în 2006, după un proces cu Federal Coop Maramureș, care a fost ultima societate ce a avut dreptul de folosință asupra castelului înainte de 1989 și care a solicitat în instanță recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului. (CITEȘTE ȘI: POVESTEA PROFESORULUI DE COR CARE A CUCERIT ÎNTREAGA EUROPĂ)

Domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, astfel că în 2006 a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung.

Cumpărat de un urmaș englez al contelui

Clădirea nu a mai fost niciodată renovată, cu excepția acoperișului, în 1998, de către Ministerul Culturii, pe vremea ministrului Ion Caramitru. Din lipsă de fonduri, lucrările au fost oprite, iar după ce primăria a intrat în posesia imobilului, l-a scos la licitație, costurile renovării fiind mlt prea mari față de posibilitățile primăriei.

După trei încercări nereușite, în 2007, imobilul a fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki. Preţul stabilit în urma evaluării a fost de 244.000 de euro plus TVA. Noul proprietar a promis atunci că îl va reabilita, însă criza economică ce a lovit întreaga lume i-a dat planurile peste cap.

Vândut unui austriac

Astfel, imobilul a fost vândut în urmă cu câţiva ani unui cetăţean austriac, unic acţionar al unei asociaţii din Pribileşti. Costurile s-au dovedit a fi prea mari şi pentru noul proprietar. „Am înţeles că au vrut să acceseze fonduri europene şi să deschidă un centru cultural pentru zona Codru-Chioar”, a arătat primarul comunei Satulung, Bujorel Mureşan.  (CITEȘTE ȘI: A LUCRAT ÎN MINĂ, DAR SCENA L-A FĂCUT CUNOSCUT! POVESTEA MINERULUI-ACTOR)

Reabilitarea clădirii s-a împotmolit în hăţişul biocratic

Avocatul Ionuţ Pârvu a colaborat cu reprezentaţii asociaţiei culturale care îl deţine, însă de cel puţin doi ani, nu mai ştie nimic despre proiect. Potrivit lui, predocumentaţia pentru accesarea fondurilor ridica nişte costuri de până la 80.000 de euro, iar pe de altă parte, la acest moment este incertă existenţa fondurilor pentru astfel de destinaţii, respectiv reabilitarea clădirilor istorice. (VEZI AICI: POVESTEA SINGUREI ARTISTE CARE PICTEAZĂ CU OJĂ)

De asemenea, avocatul mai arată că, fiind o clădire de patrimoniu categoria A, sunt foarte puţini arhitecţi autorizaţi pentru a interveni. Astfel, încet, încet, reabilitarea clădirii s-a împotmolit în hăţişul biocratic şi costurile enorme. De altfel, şi clădirile de patrimoniu de rang A sunt foarte puţine în judeţul Maramureș.